Prima atestare documentară a comunei Timișești este datată de un hrisov emis pe 7 ianuarie 1407, de către Cancelaria Mitropolitului Iosif al Moldovei, prin care se încredințează Mănăstirii Neamț stăpânirea a două sate de la Gura Neamțului. Satele nu au fost menționate atunci, ci mai târziu, la 14 septembrie 1427, ca fiind Temișești și Cristești. De altfel, documentul respectiv arată că aceste sate au fost date ca metoc Mănăstirii Neamț de către răposatul domn Petru Voievod, adică Petru Mușat. Pe baza acestui document se poate extinde existența până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În timp, istoria s-a făcut și pe aceste meleaguri, evenimentele marcante din viața Moldovei, apoi ale României Mari fiind însemnate în file care fac trimitere și la Timișești.
Demn de menționat este faptul că în volumul „Izvorul Alb” al romanului „Frații Jderi”, Mihail Sadoveanu scrie despre Simion Jder, comis de Timișești, ca fiind un priceput crescător de cai domnești, în timpul vestitului voievod Ștefan cel Mare. Satul Dumbrava, cu denumirea sa de atunci, apare menționat într-un document emis de Cancelaria lui Ilies Voda, fiul lui Alexndru cel Bun, din Suceava, la 30 noiembrie 1436, care încredințează Mănăstirii Neamț un sat tatarasc la gura Neamtului’. Un an mai târziu, un alt hrisov emis de cancelaria aceluiași voievod amintește de o altă așezare, fiind vorba de satul Balosesti, situat în vatra satului Dumbrava de astăzi. O vreme satul a purtat numele de Grasi, după 1960 fiind numit Dumbrava. Comuna Timișești este așezată în N-E județului Neamț, în imediata apropiere a confluenței râului Neamț (Ozana) cu râul Moldova, fiind străbătută de drumul național 15B și drumul județean 155B.